Implant dentar imediat sau după vindecarea extracției: care este diferența?

Ce înseamnă implant imediat și ce înseamnă implant după vindecare?

Diferența ține de momentul în care se inserează implantul față de extracție. Consensul Internațional de Implantologie (ITI) folosește patru tipuri, iar clasificarea este aceeași în toate studiile citate mai jos.

Clasificarea se combină cu momentul în care implantul primește dintele: încărcare imediată în prima săptămână, precoce între o săptămână și două luni, convențională după mai mult de două luni. Un „tip 1A” înseamnă deci implant pus în ziua extracției și dinte provizoriu în aceeași săptămână (Clinical Implant Dentistry and Related Research, 2026).

Este mai riscant implantul imediat?

Puțin mai riscant, iar diferența apare la început. O revizuire sistematică și meta-analiză a comparat implantul unitar imediat cu cel pus la cel puțin 3 luni după extracție, pe 473 de implanturi urmărite între 1 și 8 ani. Supraviețuirea a fost de 94,9 la sută pentru implantul imediat și de 98,9 la sută pentru cel amânat. Toate pierderile au fost timpurii, adică în perioada de integrare în os (Journal of Clinical Periodontology, 2019).

Aceeași revizuire a observat o tendință de supraviețuire mai mică la implantul imediat atunci când nu s-au administrat antibiotice după intervenție. Aspectul estetic al gingiei, măsurat cu un scor standard, a ieșit însă similar în cele două grupe.

O meta-analiză mult mai largă, pe 163 de publicații, 17.278 de implanturi în alveole proaspete și 38.738 în os vindecat, a ajuns la aceeași concluzie: riscul de eșec este mai mare în alveola proaspătă. Diferența a fost semnificativă la maxilar, dar nu și la mandibulă, iar pierderea de os din jurul implantului nu a diferit semnificativ între grupe (Materials, 2021).

Cea mai recentă revizuire ITI arată de ce cifrele nu trebuie citite izolat: pentru implantul imediat cu dinte provizoriu în prima săptămână, supraviețuirea cumulată a fost de 98 la sută, iar protocolul este considerat validat științific. Studiile din care vine această cifră au selectat însă pacienții strict, cu perete osos intact și stabilitate bună la inserare (Clinical Implant Dentistry and Related Research, 2026).

Ce se întâmplă cu gingia și cu osul în fiecare variantă?

Aici este diferența care contează cel mai mult la dinții din față. O revizuire sistematică pe implanturi puse după extracția dinților frontali superiori și a premolarilor a găsit la implantul imediat o retragere a gingiei de pe fața văzută cu peste 1 mm în 9 până la 41 la sută din cazuri, cu o mediană de 26 la sută, la 1 până la 3 ani. În cele două studii cu inserare precoce, de tip 2 și 3, nu a existat niciun caz de acest fel (International Journal of Oral & Maxillofacial Implants, 2014).

În două studii cu implant imediat și adiție de os, peretele osos din față nu mai era vizibil pe tomografie în 36 și, respectiv, 57 la sută din cazuri, iar tocmai acolo gingia se retrăsese mai mult. Studiile mai noi au pus condiții stricte pentru implantul imediat, cum ar fi gingia groasă și peretele osos intact, tocmai pentru a reduce acest risc.

Nici așteptarea nu este fără cost. După extracție, creasta osoasă se retrage: în 6 luni pierde 29 până la 63 la sută din lățime și 11 până la 22 la sută din înălțime, cel mai repede în primele 3 până la 6 luni (Clinical Oral Implants Research, 2012). De aceea, inserarea precoce, la câteva săptămâni, păstrează o parte din avantajele ambelor variante: gingia s-a închis, iar osul nu a apucat să se retragă mult.

Se poate pune implant imediat după orice extracție?

Nu. Decizia se ia pe tomografia computerizată cu fascicul conic (CBCT) și se confirmă în timpul intervenției, după ce dintele a fost scos. Studiile care stau la baza protocolului imediat au cerut, de regulă, următoarele condiții:

• Peretele osos din față al alveolei este intact după extracție, fără lipsă de os sau fisuri.
• Există suficient os dincolo de vârful rădăcinii și pe partea dinspre cerul gurii, încât implantul să se fixeze stabil.
• Implantul se fixează ferm la inserare. În studiile analizate, pragul cerut a variat de regulă între 25 și 45 N cm (Clinical Implant Dentistry and Related Research, 2026).
• Gingia este groasă și nu există boală parodontală activă.
• Nu este nevoie de adiție de os sau de grefă de gingie înainte de implant.

Dacă una dintre condiții lipsește, varianta sigură este inserarea precoce sau tardivă. Consensul ITI din 2023 consideră implantul imediat cu dinte provizoriu predictibil în zona frontală superioară „în condiții favorabile”, cu mențiunea că pot apărea complicații chirurgicale, tehnice și biologice (Clinical Oral Implants Research, 2023).

Ce se întâmplă dacă dintele extras are infecție?

Infecția din jurul rădăcinii nu exclude automat implantul imediat. O revizuire sistematică pe 9 studii și 2.281 de alveole nu a găsit o diferență semnificativă de supraviețuire între implanturile puse în alveole infectate și cele puse în alveole neinfectate. Nici nivelul osului, nici adâncimea pungilor nu au diferit semnificativ (Journal of Oral & Maxillofacial Research, 2020).

Condiția este curățarea temeinică a alveolei înainte de inserare. O altă revizuire, pe cinci studii clinice, a ajuns la aceeași concluzie și recomandă atenție la lățimea gingiei fixe în zona estetică (Acta Odontologica Scandinavica, 2018). O infecție acută, cu puroi sau umflătură, se tratează de regulă mai întâi, iar implantul se amână.

Care este diferența, pe scurt?

Cât durează până la dintele definitiv?

Cu implant imediat se câștigă tot intervalul de vindecare a alveolei, adică între 4 săptămâni și peste 6 luni. După inserare, implantul are nevoie oricum de timp să se integreze în os înainte de lucrarea definitivă, iar dacă stabilitatea permite, pacientul poartă între timp un dinte provizoriu fix.

Calendarul complet, pe etape și pe scenarii, este explicat separat în articolul despre cât durează un implant dentar de la extracție până la coroana definitivă.

Întrebări frecvente