Se pot pune implanturi pe ambele arcade în aceeași ședință?

Ce înseamnă o reabilitare pe ambele arcade?

Înseamnă refacerea arcadei superioare și a celei inferioare pe implanturi, la pacienții fără dinți sau cu dinți care nu mai pot fi păstrați pe niciuna dintre arcade.

Se folosesc de regulă protocoale cu patru sau șase implanturi pe arcadă. În protocolul All-on-4, două implanturi sunt verticale în zona anterioară și două sunt înclinate la 30 pana la 45 de grade în zona posterioară, pentru a evita structurile anatomice și a folosi osul disponibil.

Numărul poate diferi între arcade. La mandibulă, unde osul este mai dens, patru implanturi sunt frecvent suficiente. La maxilar, unde osul este mai spongios și unde există sinusurile maxilare, se preferă adesea șase. Combinația șase sus și patru jos, adică zece în total, este una dintre cele mai des întâlnite.

De ce se preferă intervenția simultană?

Sunt trei motive, iar al doilea cântărește cel mai mult clinic, deși pacienții îl cunosc cel mai puțin.

O singură vindecare. Orice intervenție presupune o perioadă de refacere a țesuturilor, tratament medicamentos și câteva zile de disconfort. Făcute odată, ambele arcade trec prin acest interval o singură dată. Etapizat, pacientul repetă tot ciclul: alimentație restrictivă, medicație, revenire la programul obișnuit.

Ocluzia se construiește corect din prima zi. Când se reabilitează o singură arcadă, lucrarea provizorie se raportează la dinții existenți pe arcada opusă. Dacă acei dinți urmează să fie extrași la etapa următoare, referința dispare, iar ocluzia se reface de la zero. Realizate simultan, cele două lucrări provizorii se concep una în raport cu cealaltă, cu contacte distribuite pe toată suprafața. Asta reduce și riscul de fracturare a provizoriilor, care apare când forțele de masticație se concentrează în câteva puncte.

Un singur calendar. Osteointegrarea se desfășoară în paralel pe ambele arcade, deci lucrările definitive se pot realiza în aceeași perioadă. Etapizat, calendarul se poate dubla.

Care este diferența concretă între simultan și etapizat?

Cât durează vindecarea la maxilar față de mandibulă?

Protocolul clasic descris de Brånemark cerea aproximativ 3 luni de vindecare pentru implanturile de la mandibulă și 6 luni pentru cele de la maxilar. Diferența vine din structura osului: mandibula conține os cortical mai dens, iar maxilarul os spongios, cu densitate mai mică.

Un studiu radiologic comparativ pe șase săptămâni a măsurat o vindecare mai rapidă la mandibulă decât la maxilar, diferența fiind vizibilă mai ales în primele trei săptămâni (Journal of Periodontal & Implant Science, 2014).

Cu suprafețele moderne de implant și cu stabilitate inițială suficientă, intervalul se poate scurta la 6 pana la 8 săptămâni pe ambele arcade. Valoarea concretă se stabilește în funcție de torque-ul obținut la inserare și de situația fiecărui caz, nu se promite dinainte.

Când nu se recomandă intervenția simultană?

Există situații în care etapizarea este alegerea corectă. Un plan de tratament serios le spune de la început.

• Când starea generală de sănătate nu permite o intervenție lungă. La pacienți cu afecțiuni cardiovasculare sau cu diabet dezechilibrat, medicul poate împărți tratamentul în două ședințe, uneori după consultarea medicului curant. Controlul glicemic slab este asociat cu risc crescut de infecție postoperatorie.
• Când o arcadă are nevoie de adiție osoasă sau de sinus lift, iar cealaltă permite inserarea imediată. Calendarele celor două arcade se despart atunci în mod natural.
• Când bugetul impune eșalonare. Se începe de regulă cu arcada care afectează cel mai mult masticația, iar planul rămâne deschis pentru etapa următoare.
• Când pacientul preferă două intervenții mai scurte. Este o opțiune validă, atât timp cât implicațiile asupra ocluziei și asupra duratei totale sunt înțelese.

Fumatul nu exclude implanturile, dar scade rata de succes la aproximativ 85 la sută. Tratamentul cu bifosfonați nu este nici el o contraindicație absolută: o revizuire sistematică din 2022 arată că profilaxia farmacologică adecvată și un protocol adaptat reduc riscul de eșec, deși osteonecroza de maxilar rămâne o complicație rară și severă.

Cum decurge o intervenție pe ambele arcade?

Evaluarea începe cu o tomografie computerizată cu fascicul conic (CBCT), pe baza căreia se măsoară volumul osos disponibil pe fiecare arcadă și în fiecare zonă. Poziția fiecărui implant se stabilește virtual, în programul de planificare, înainte de intervenție.

În ziua intervenției se fac extracțiile necesare și se inserează implanturile, ghidat digital. Dacă stabilitatea obținută la inserare este suficientă, se montează lucrările fixe provizorii pe ambele arcade, astfel încât pacientul nu rămâne fără dinți. Condiția se verifică în timpul intervenției.

Urmează perioada de osteointegrare, apoi lucrările definitive, realizate împreună cu medicul protetician. Intervenția se face sub anestezie locală. Postoperator, disconfortul și edemul sunt mai pronunțate decât la o singură arcadă și cedează de regulă în aproximativ o săptămână.

Întrebări frecvente